Ce are ea si nu am eu?

In ultimul timp am tot ascultat melodia Deliei "Ce are ea". Sincer, am relationat cu acest cantec inca de prima data de cand l-am auzit. Desi nu inteleg sau mai bine zis, nu stiu motivele din spatele povestii compuse de artista, dar este foarte profunda. Se zice ca poti scrie sau compune ceva care sa ajunga la inima cititorilor sau ascultatorilor doar atunci cand vin din inima si dintr-o experienta personala.

Mi-am pus si eu aceasta intrebare: Ce are ea si nu am eu? Dar oare este corect sa ne intrebam? Poate fi valabil si pentru un barbat care este parasit de catre iubita lui sa-si puna intrebarea: Ce are el si nu am eu? Daca cel de langa tine a facut acest pas de a se indrepta spre o alta persoana este evident ca ceva in relatia actuala nu mai functiona. De ce atunci cand esti cu adevarat indragostit nu mai poti vedea alte persoane ca pe niste potentiale aventuri, tentatii?

Eu cred ca dorinta de aventura incepe atunci cand este defapt timpul pentru o schimbare. Sigur este dureros sa fi parasit si orice ai face inevitabil iti vei pune un milion de intrebari si vei face tot felul de comparatii inutile. Este ea mai frumoasa ca mine? Este ea mai desteapta decat mine? II ofera ea ceva ce eu nu am putut sa-i ofer? Cum a reusit sa-l cucereasca? Si tot asa. Toate acestea se intampla deoarece luat de valul durerii, cel ranit va uita sa-si puna cea mai esentiala intrebare: Ce nu mai am eu? 

Poate fi cucerit numai cineva care vrea acest lucru si poate chiar asta cauta. Este adevarat ca exista si varianta "S-au vazut, s-au placut, ce ramane de facut?" (Vorba unui alt cantec). Slava Domnului, sunt nenumarate cazuri. Totusi, parca nimic nu este atat de intamplator. Poate, din nou, insist eu prea mult sa cred asta. Dar in orice caz, indiferent de defectele pentru care credem ca am fost parasiti, trebuie sa ne gandim ca persoana iubita de pana mai ieri, a fost alaturi de noi, facand un compromis din aceste defecte, acceptandu-le. Deci, faptul ca a plecat nu are legatura cu ceea ce suntem noi, dar are legatura cu ceea ce nu am mai oferit. Si daca vrem raspunsuri reale, trebuie mai intai sa ne indreptam spre noi insine si sa ne intrebam care a fost defapt vina noastra.

Cred ca invariabil mai devreme sau mai tarziu oricare din noi este parasit dintr-un motiv sau altul. Prea putin conteaza cealalta persoana. Si prea putin conteaza cat de minunat crezi tu ca esti, daca la un moment dat pierzi acea scanteie care a aprins dragostea de la inceput. Prietena mea, Carmen, imi spune mereu ceva de genul: "Sunt ele vedetele de la Hollywood parasite la fiecare pas, ce pretentii mai avem noi?" Deci, concluzia este ca la orice nivel sau oricine ai fi poti avea parte de aceasta nefericita experienta.

Ce este de facut? Chiar asa cum spune cantecul. Sa speri ca fostul sau fosta va fi fericit si implinit ca a facut alegerea corecta, alegerea care ii va garanta acel "mai bine" pe care si-l dorea, iar tu nu i-l mai ofereai. Alegerea a fost facuta, faptul este consumat si ar face bine sa spere ca nu va ajunge si ea sau el la un moment al vietii sale in care sa-si puna intrebarea: Ce are el/ea si nu am eu?

Cat despre tine cititorule drag, ramai in permanenta alerta si ai grija ce aleregeri faci si ce decizii iei, pentru a nu te lua valul vietii pe sus si sa te trezesti in postura deloc favorabila, cred eu, de a fi celalalt barbat sau cealalta femeie.